Degringolada continuă în atletismul românesc. În timp ce unele țări europene au cunoscut în ultimul deceniu o dezvoltare impresionantă în diverse specialități, România se laudă doar cu prezența la marile competiții. Iar Campionatul Mondial de la Londra, încheiat duminică, a arătat cu acuratețe valoarea unui sport în care altădată imnul României asigura fondul sonor pe marile arene ale lumii. Gabi Szabo, Mihaela Melinte, Violeta Beclea, Rodica Mateeescu, Lidia Șimon, Marian Oprea, Ionela Tîrlea, regretata Maria Cioncan, Constantina Diță și alții au dus cu onoare ștafeta în ultimii 20 de ani. Acum, doar o minune ne mai poate salva.
1. România a dus o delegație de 15 sportivi la Campionatul Mondial din Londra. În afara celor care au concurat direct în lupta pentru medalii – specialiștii din probele de anduranță, pe șosea – din lotul tricolor doar doi reprezentanți au reușit calificarea în ultimul act. Andrei Gag a încheiat pe locul 12 la aruncarea greutății, în timp ce eleva lui Mihai Corucle, Alina Rotaru, a terminat pe 12 finala de la săritura în lungime.
2. Ultima medalie a României la o ediție a Campionatului Mondial datează din 2009, de la ediția din Berlin. Eleva și soția lui Costel Grasu, Nicoleta Grasu, cucerea bronzul și, totodată, urca pentru a treia oară pe podiumul competiției mondiale după Edmonton și Osaka. Nicoleta e în prezent antrenoare de aruncări și își canalizează atenția pe performanțele fiului său, Ștefan Grasu, unul dintre cei mai valoroși juniori din baschetul românesc.
3. Statistica rece a locurilor ocupate de români spune totul despre starea de submedicoritate care învăluie de câțiva ani atletismul românesc. Iată ce au făcut cei 15 sportivi.
4. Ei sunt antrenorii care au format stafful tricolor. Delegața a fost condusă de Ana Mirela Țermure și i-a avut în componență pe antrenorii Mihaela Nicoară, Ana Claudia Ille, Valentin Anghel, Mihai Corucle, Ioan Zanfirache, Mirel Seișanu și Octavian Măzăran.
5. 38 de țări au punctat în clasamentul pe medalii al Campionatului Mondial de la Londra. Bronz au luat Siria sau Tanzania, iar argint Burundi. România nu se află nici în ierarhia pe baza punctelor pentru că niciunul dintre atleții noștri nu s-a clasat pe unul dintre primele opt locuri, poziții care au punctat.
6. Deși în țara sa e război civil, sirianul Majd Eddin Ghazal a reușit să ia bronzul la săritura în înălțime, cu o performanță de 2,29 m! Ghazal a adus unica medalie țării sale, care s-a clasat astfel peste România și în topul pe medalii, și în cel al locurilor ocupate. Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent și cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forțele opoziției și grupuri teroriste, inclusiv organizația sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak și Siria / Stat Islamic în Irak și Levant). Bilanțul conflictului depășeste 270.000 de morți.
7. Fostul președinte, Sandu Ion, omul care le-a impus sportivilor antrenorii săi preferați, dar și actualul președinte, Florin Florea, au declarat mereu că sportivii au beneficiat mereu de resursele financiare necesare pentru cantonamente. Adevărul este însă undeva, la mijloc. Strânși cu ușa de fostul șef de fiecare dată când voiau să-și exprime nemulțumirile, unii atleți s-au lăsat, iar cariera altora a intrat în picaj.
8. Bazele de pregătire. Situația lor poate fi o cauză a regresului, însă nu una esențială. Refacerea centrelor de la Snagov sau Lia Manoliu arată că o parte a infrastructurii s-a ameliorat. În țară, în unele orașe, e jale, în timp ce stadionul Iolanda Balaș Soter se va finaliza odată cu Sagrada Familia din Barcelona.
9. Topul care ne mai ține de foame. Într-o ierarhie a medaliilor all-time la CM, România se află pe poziția a 31-a. Aminitirile încă mai reprezintă piloni de susținere în statistică. Peste doi însă urmează Mondialul din Qatar.
10. Regresia atletismul românesc survine după o perioadă în care tricolorii au performat în diverse discipline ale sportului sporturilor la cel mai înalt nivel. Concretizate prin medalii la CM, evoluțiile lor le-au adus faimă, bani și respectul specialiștilor, iar prezențele pe podium au transformat România din 1983, de la prima ediție, și până în 2009, la ultima competiție în care Nicoleta Grasu a urcat pe cutie, într-o forță a lumii. În prezent s-a ales praful. Responsabil pentru renașterea atletismului românesc este președintele Florin Florea, omul care a făcut o perioadă echipă cu Sandu Ion, în mandatul fostului președinte arădean.
Edițiile Campionatului Mondial de până acum și medalii obținute de România.
argint: Anișoara Cușmir, săritura în lungime, 7,15 m
argint: Maricica Puică, 3.000 m, 8’39″45/100 bronz: Doina Melinte, 1.500 m, 3’59″47/100
argint: Liliana Năstase, heptatlon, 6.493 p bronz: Ella Kovacs, 800 m, 1’57″58/100
bronz: Ella Kovacs, 800 m, 1’57″92/100
argint: Felicia Țilea, aruncarea suliței, 65,22 m, Anuța Cătuna, maraton, 2h26’25”
aur: Gabriela Szabo, 5.000, 14’57″68/100 argint: Rodica Mateescu, triplusalt, 15,16 m bronz: Lidia Șimon, maraton, 2h31’55”
aur: Gabriela Szabo, 5.000 m, 14’41″82/100, Mihaela Melinte, aruncarea ciocanului, 75,20 m bronz: Nicoleta Grasu, aruncarea discului, 65,35 m, Lidia Șimon, maraton, 2h27’41”
aur: Gabriela Szabo, 1.500 m, 4’00″57/100, Lidia Șimon, maraton, 2h26’01” argint: Violeta Szekely, 1.500 m, 4’01″70″, Nicoleta Grasu, aruncarea discului, 66,24 m
bronz: Marian Oprea, triplusalt, 17,40 m, Constantina Diță-Tomescu, maraton, 2h23’19”
bronz: Nicoleta Grasu, aruncarea discului, 63,20 m
bronz: Nicoleta Grasu, aruncarea discului, 65,20 m
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER